Postări

Se afișează postări din 2011

Un mincinos.

Unde-ai plecat aşa pripit ? Cu ce tramvai ai revenit L-acest gest cam zăpăcit? Tu ai uitat că toamna Totu-i-n sens invers? Tramvaiele nu mai opresc! Aha!Te-am prins! Tu m-ai minţit! Şi totuşi unde te-ai pitit? În ce locaş din Univers, Te-ascunzi de-un sfârşit de vers? Tu chiar nu ai înţeles, Că în octombrie toate se opresc din mers? Şi chiar de eşti un mincinos, Te mai aştept... Şi-aceste litere fugare ţi le cos  De parapet, Să nu te pierzi, tu, mincinosule drumeţ !

Un cerşetor.

Imagine
Un cerşetor privea în gol Prea gânditor Un cerşetor ce-a şi uitat  Că stă pe-asfaltul îngheţat. Un cerşetor ce plin de dor Trimite-un gând multicolor Spre-un trecător cam visător Un gând în zbor. Un cerşetor ce-aşteaptă-n dar Nu un dolar,  Nu vrea să fie milionar El vrea în dar ceva banal: El vrea s-ajungă muzician. Un cerşetor, deşi cam îmbufnat A şi uitat  Că stă pe-asfaltul îngheţat Prea gânditor Privea în gol...

Definiţie

Imagine
Vă rog scrieţi cu roşu :           Definiţie- Iubirea-i un refren....un refren fredonat în colţ de stradă de un pianist cu degete hoinare pe cărări de şah...oscilând mereu Alb-Negru. Acum notaţi: Ecuaţia veridică a iubirii este încă sub semnul întrebării. Demonstraţi că refrenul acelui pianist are mereu alte versuri, altă rima şi totuşi îl recunoşti oriunde, cântat de oricine.

Şi marea a surâs...

Imagine
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ Noapte. Mă simt aşa ameţită şi fericită în acelaşi timp ,încât cred că doar visez sau iar îmi imaginez fiecare paragraf al cărţii de pe etajeră... Simt prea bine bătaia vântului atât de ritmică în toba nopţii. Mi se face frig...strâng mai bine pe mine şalul fluturat în de vântul nemilos, însă tot tremur. Privesc în jur. Nu era nevoie...puteam să stau cu ochii închişi şi tot ghiceam fiecare fir de nisip zdrobit sub tălpile mele. Rostogolirea valurilor îmi aminteşte că totul este efemer...cine ştie de cât timp este zbuciumată marea?...de cât timp se zbate în valuri trecătoare? ...de prea mult timp...şi totuşi o văd mereu aceeaşi: neobosită în mişcarea ei monotonă. nu! greşesc...mişcarea ce PARE atât de monotonă... Eu îi simt diferenţele...îi simt starea...simt fiecare milimetru spartde val. Parcă dintr-o dată EA trece prin mine şi eu trec prin EA...Şi uite aşa DEVIN MAREA...Şi marea rămâne doar cu o carcasă de oase şi carne înzestrată cu sufl
▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ SHUT UP AND ENJOY THE MUSIC! ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

Dacă ar fi...

Imagine
Dacă ar fi gândurile mele pete de cerneală uscată Dacă ar fi mânia noastră secată Dacă ar fi poezia mea pieirea vorbelor goale Dacă ar fi muzica stropi de ploaie Dacă ar fi plopii corzi de chitară Dacă ar fi aşteptat trenul din gară... Dacă ar fi dorinţa valuri în mare Dacă ar fi iubirea nisip ars în soare Dacă ar fi stelele vise Dacă ar fi pleoapele-mi inchise Dacă ar fi paşii mei cuvinte Aş lăsa în urma mea fraze încâlcite...

Revanşă.

Imagine
Nu am mai scris. De multe zile umplute până la refuz de apa chioară din ploile de secunde... Nu am mai scris. Am uitat. După lungi căutări disperate pentru o scuză, tot ce pot să zic este că m-am lăsat păcălită să păşesc în vitrina cotidianului, apoi... destul de târziu mi-am dat seama că am rămas închisă în această celulă transparentă a zilelor de ieri, de azi, de mâine. Tot ce putem să fac era să mă ascund după ziduri inexistente pentru a nu mă izbi de prea-monotona realitate. Da... am rămas blocată în acea vitrină şi a trebuit sa suport frigul aşteptării, să mă las pălmuită de vântul speranţei...să fiu torturată de falsa existenţă a fericirii. Ce aşteptam? Aşteptam să înceapă spectacolul unei balerine fără poante...fără muzica...fără public, pentru ca mai târziu să realizez că acea balerină eram eu. Eu eram cea care încercam să dansez pe scena vieţii, însă fără melodie şi fără ritm. Azi am evadat. Azi am reuşit să sparg pereţii translucizi ai clipelor. Am reuşit să s

Nu răni albastrul cerului !

Imagine
Suflet de primăvară, nu uda florile cu lacrimi sărate! Nu mai crede în cuvinte deşarte! Nu te pierde în mirosul florilor de liliac! Nu strivi puritatea florii de măr cu sângele florii de mac! Suflet trist, nu te îneca în roua dimineţilor! Speră în şoaptele stropilor...pân' la infinit! Nu mai suferi din nimic! Suflet de mai, nu te murdări în falsitate! Nu te împiedica de aparenţe pătate! Suflet udat de ploi trecătoare, Nu te pierde în tablouri banale! Ci şopteşte poeme cordiale! Nu mai răni albastrul cerului cu durerea ta! Simte şi el tăişurile şi începe să plângă asupra ta!

Delir.

Imagine
Nu ştiu…nu ştiu cum să încep. Încerc , dar nu pot să uit. Rănile ezitării mele au secat Tot trecutul parcă a îngheţat Nu fi uimit Că nu am plecat Am rămas prinsă în aceeaşi stare Până acum. Mă întrebi “ce faci?” Chiar vrei să ştii? Sau aştepţi răspunsul banal? Mă simt închisă într-un loc gol Îmi aud ecoul gândurilor Acel ecou sterp, fără sens Mi-e frică de sunetul paşilor Zgomotul liniştii mă asurzeşte... Deschid usa: -Nu pleca! M-am răzgândit! P.S. :  << Le papier est plus patient que les hommes.>> (Anne Frank)

Vor fi...

Imagine
Vor fi lumini de-a lungul unei străzi ce curge Vor fi secunde cu miros de liliac Va fi frig şi n-ai să ai ce-mi spune Vor fi amprente de zâmbet îngheţat... Va fi pustiu şi vorbe fără sens Vor fi războaie fără voi Va fi trecut trecutul tot Şi lacrimi spânzurate-n aer făr' de noroc... Va fi o noapte cu cer îngheţat Ancorat de mii de stele Şi de versuri efemere Va fi-ntr-o noapte când tu vei fi uitat deja. 

Timp.Clipe.

Imagine
Mă doare tăcerea din ticăitul ceasului Îmi decolorează amintirea Mi se aude tremurul glasului Sunt doar o firmitură ce-a sfărâmat omenirea Udată de mica picătură a universului Se scurge nisipul clepsidrei, trece vremea... Striveşte-n palme fiecare strop al timpului! Zboară cu fiecare pană a secundei! Iubeşte orice fir de nisip al orei! Îmbrăţişează ziua până se ivesc iar zorii! Altfel rişti să uiţi să cânţi muzica vieţii Rişti să rămâi doar c-o aripă... Să te laşi prins tristeţii Aşa că nu risipi nici o clipă!

citate

Imagine
„Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul şi hotărârea de a te apleca pentru a o lua în braţe... şi a o păstra. Asta-i inteligenţa inimii. ” „Toate visele au un preţ. ”   „Nu poţi să le trăieşti pe toate, şi atunci important este să trăieşti esenţialul, iar fiecare dintre noi are "esenţialul său". ” „Visele trăite în doi alcătuiesc cele mai frumoase amintiri .” „Nimeni nu este proprietarul fericirii, uneori ai norocul să ai un contract de închiriere şi să fii locatarul ei. Trebuie să-i plăteşti foarte regulat chiria, altfel eşti evacuat foarte repede. ” „Ieri a trecut, mâine nu există încă, ce contează este astăzi, prezentul.” „Cea mai mare inconştienţă a omului este aceea a propriei sale vieţi .” „Neputând concepe viitorul, am putea închide valiza şi trăi în prezent. ” „Inteligenţa singură fără inteligenţa inimii este doar o simplă logică şi nu e mare lucru de ea. ” „Ce o să-ţi spun nu e uşor de înţeles, e imposibil de admis, dar dacă ai

Toujours la mer...

Imagine
Ai vazut ? E soare... Mi-e dor de mare... Vreau sa simt din nou acel miros sarat plin de amintiri frumoase... Vreau sa simt cum strigatul rostogolirilor de apa ma atrage sa alerg desculta prin nisip si valuri... Vreau sa am pe talpi din nou scoici sfaramate... Vreau sa stau intinsa pe nisipul ce ma zgarie usor. Vreau sa am din nou acel suras inefab il din timpul verii....
Imagine
"Nu mai înota de unul singur în mintea ta. Este un cartier periculos unde n-ar trebui sa intri de unul singur." (citat Mark Levy) Daţi-mi două palme să mă trezesc din reveria mea ....

Lumină, Cenuşă şi Fum

Imagine
Lumina lumii îmi pătează iubirea Lumini de stele îmi zgârie gândirea lumina... Particule de suflet îndrăgostit Sfărâmate în infinit Lumina unui foc făcut pripit...cenuşă... Cenuşa clipelor uitate Ce-au devenit pagini rupte dintr-o carte cenuşa... Cenuşa gândului pierdut Ce mă lasă prizonieră într-un trecut Cenuşa unor rostogoliri în necunoscut...de fum... Fumul vorbelor rostite în neştire Ce mi-au tăiat uşor din fericire fumul... Fumul viselor naive auzite-ntr-un vechi patefon Ce face din om un nemuritor Un doritor al stelelor, al şoaptelor şi-al nopţilor Un muritor ce se lasă cuprins de-acel fior Al inefabilului clipelor Devenind o petală ofilită uitată pe-un coridor...

Undeva într-o gară...

Imagine
Zâmbet de copil... Sfărâmat de-un val îngheţat Un zâmbet fragil... Refăcut din cenuşa unui suflet sricat. Mă evapor în melodii fără ritm În fumul trenului deja risipit C-o lacrimă fugară Undeva   într-o gară Se aude in surdină un acord ruginit Îmi simt lacrimile alunecând pe nisip Udând cu apă sărată o chitară Îmi imaginez că iar e vară Deşi n-ar fi prima oară Nu-s   un om trist,   ci doar unul pesimist... şi totuşi continui să risc, fiindcă totul pare realist.

Pur şi simplu noi.

Imagine
 Aud aceeaşi melodie iar şi iar , în surdină... melodia existenţei noastre, înşirate în aceasta lume efemeră, deşi ai crede că totul este etern.  Aici, deşi te crezi pierdut, aici este locul tău... aici, în acest univers în care aştepţi...aştepţi pentru orice, pentru iubire, fericire, un surâs, o privire, un sfat, orice gest... totul se rezumă la aşteptare.  O aşteptare cu frica de a nu pierde acea speranţă.. acea speranţă care te face să mai aştepţi încă.  Cu toţii suntem rătaciţi în această lume, ce pare sau este poate o lume a viselor, a stelelor, a strălucirii, a tinereţii, a speranţei.  Culori adormite pe pereţi...poate pentru a crea ceva frumos, ceva sentimental, ceva, deşi intim, ce trebuie simţit.. de fapt citit -- asta încerc eu să scriu.  Desenez linii în continuu ce par fără rost, nu? Nu, îmi desenez gândurile, mă destîinui...; prin asta încerc să mă eliberez din această banalitate a zilelor, nopţilor, clipelor...mă eliberez de resentimente.  Nebunia. Ce este nebun

Prinsă-n pânza nopţii...

Imagine
Pânza de păianjen a nopţii   A prins în ea fericirea, Din fiecare clipă-a-vieţii Ce caută nemurirea ; Caut micul strop al purităţii Ce-mi uda iubirea; Caut în fiecare pagină a cărţii Unde-mi stă scrisă amintirea; Alunec pe-orizontul gheţii Ce-mi întârzie adormirea; Mă rănesc în tăişul realităţii Ce-mi ucide reveria.

Început.

Imagine
 Suflet, ce-mi uzi obrazul cu lacrimi nu fi trist, a trecut... îneacă-ţi în mare aripi totul pentru un nou început  Nu te speria, fii tăcut.. nu vreau să te îneci din nou în trecut. sigur există un orizont nevăzut, deşi totul pare pierdut.  Gustă din fericire... simte mirosul iubirii dar nu exagera  rişti să cazi în neştire dar nu te alarma.  Zboară prin sentimente efemere ! nu fi rănit, etern nu-i nimic...

Untitled

Imagine
Plouă...şi stropii amintirilor îmi udă fiecare particică din mintea mea...o inundă. Îmi amintesc acea mireasmă...de nisip, sare, valuri, sentimente, fericire, scoici, melancolie. Iubesc acest peisaj..marea. O simt acolo lângă mine...îmi şopteşte, mă ceartă, mă tulbură, şi totuşi o iubesc... Nu pot rezista să nu-mi arunc tenişii şi să încep să alerg prin valuri..să simt sub picioare nisipul ud ce rămâne impregnat cu urmele paşilor mei, atât de inocent, atât de pur...urme pe nisip. Bucăţi de scoici mă zgârie...mă fac să cred că nu visez. Ies din mare şi mă las întinsă  pe nisipul cald...Simt fire de nisip cuprinzând trupul, aş sta aşa uitându-mă spre cerul înstelat...plin de misterele unor străluciri efemere păstrate mii de ani. Mă ridic. Alerg. Te sun ditr-o cabină telefonică : - Alo! - Alo! - Vreau să declar o crimă. - Poftim? Cred că aţi greşit... - EU am murit...tu eşti criminalul...am murit sufleteşte... Tăcere. - Crina, tu eşti? - ... Trântesc receptorul şi încep

Une reveuse fille

Imagine
Încerc  să nu mă înec în vise,  să nu-mi inund trupul cu apa îngheţată a sentimentelor. Visez, visez, visez, ce uşor strivesc  această  realitate diabolică doar cu nişte vise. Ce uşor îmi este să mă las cuprinsă de mirosul surd al viselor, să-l inhalez cu fiecare celulă a mea până când simt că fac parte din el...că sunt şi eu un vis... un vis ce curge în infinit... Încerc să nu  strivesc  între pleoape acest vis firav ce se înfiripă încet, încet şi curge uşor printre gândurile sumbre ale realităţii. Ce uşor îmi este  să dispar şi eu la fel ca soarele înecat în mare, vegheată de apus, apoi să alunec ca o umbră pe stele îngheţate să zbor printre lacrimile amurgului fără să-mi ud aripile. Ce uşor îmi este să mă strecor la fel ca mirosul de liliac în luna mai, în acest bol cu apă în care plutesc haotic vise sub formă de petale...petale de trandafir galben. Ce uşor îmi este să mă prefac în gloria nopţii adormite, într-o sclipire de stea căzătoare, apoi să mă îmbrac în roua tăcută a dimineţi

Neverland

E senin, cioburi de surâs... Surâs spart de tine. Cât de uşor era să stai închis în vitrina stropilor de ploaie... care s-au evaporat S-au evaporat datorită aburilor sufletului tău, deşi încă îngheţat... Cât de uşor ţi-a fost să spargi acest surâs, şi apoi să priveşti cum cioburile lui  se rostogolesc spre tine încercând să sfărâme zadarnic amintirea ta. Nu simţi zgomotul ochilor aţintiţi spre tine care te străpung cu privirea şi te strâng ca într-un cleşte al sentimentelor. Mă izbesc de un zid înşelător al amintirilor ce fac totul din ce în ce mai puţin trecăror. Ai înţeles ceva ? Îţi spun eu : nimic... Te zbaţi ca un fluture într-un univers închis pentru a înţelege tot ce vreau să-ţi zic...dar într-un final tot vei rămâne cu un mic Nimic. Un mic Nimic...