Revanşă.

Nu am mai scris.
De multe zile umplute până la refuz de apa chioară din ploile de secunde...
Nu am mai scris.

Am uitat.
După lungi căutări disperate pentru o scuză, tot ce pot să zic este că m-am lăsat păcălită să păşesc în vitrina cotidianului, apoi... destul de târziu mi-am dat seama că am rămas închisă în această celulă transparentă a zilelor de ieri, de azi, de mâine.
Tot ce putem să fac era să mă ascund după ziduri inexistente pentru a nu mă izbi de prea-monotona realitate.

Da... am rămas blocată în acea vitrină şi a trebuit sa suport frigul aşteptării, să mă las pălmuită de vântul speranţei...să fiu torturată de falsa existenţă a fericirii.
Ce aşteptam? Aşteptam să înceapă spectacolul unei balerine fără poante...fără muzica...fără public, pentru ca mai târziu să realizez că acea balerină eram eu.
Eu eram cea care încercam să dansez pe scena vieţii, însă fără melodie şi fără ritm.

Azi am evadat.
Azi am reuşit să sparg pereţii translucizi ai clipelor.
Am reuşit să sar iarăşi în bălţile cotidianului, însă fără să îmi ud cizmele de cauciuc cu monotonia mizeră.

Deci...here i am! Tot eu cea veche, şi am început deja să îţi mâzgâlesc în faţa ochilor aceleaşi gânduri efemere ale mele...am început să te rostogolesc iar în praful mărturisirilor mele, care sunt poate fără sens...








P.S.
De curând am terminat cartea "Se numea Sarah..." scrisă de Tatiana de Rosnay.
Pot să zic că ajuns în "top-ul" celor mai bune romane citite de mine. Această carte a reuşit să îmi impregneze în minte viaţa unei tinere evreice pe nume Sarah de numai 10 ani care trece prin traumele holocaustului.
Pot să zic că ador felul în care este structurată cartea.

Sunt aşa multe de spus, aşa un cumul de sentimente şi întâmplări pe care cu greu le poţi uita, încât mi-e greu să exprim pe deplin în cuvinte mesajul acestei cărţi. O recomand tuturor!

Voi scrie mai jos descrierea romanului de pe copertă :

<< Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiţă evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopţii, împreună cu părinţii ei, de poliţia franceză, dar nu înainte de a-şi încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l elibera.

Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană, stabilită de mulţi ani la Paris şi măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a şaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franţei. În timpul investigaţiei sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, şi simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al fetei. Pe măsură ce se adânceşte în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură şi o fac să-şi pună întrebări cu privire la propria existenţă.

Se numea Sarah este povestea înduioşătoare a două familii unite de un secret teribil, dar şi o tulburătoare pagină de istorie: Tatiana de Rosnay descrie un episod real din Franţa aflată sub ocupaţie şi rupe tăcerea care înconjoară un subiect dureros, uneori chiar tabu, din istoria francezilor.

Bestseller New York Times, vândut în trei milioane de exemplare.

Roman tradus în 32 de ţări. >>