Delir.
Nu ştiu…nu ştiu cum să încep. Încerc , dar nu pot să uit. Rănile ezitării mele au secat Tot trecutul parcă a îngheţat Nu fi uimit Că nu am plecat Am rămas prinsă în aceeaşi stare Până acum. Mă întrebi “ce faci?” Chiar vrei să ştii? Sau aştepţi răspunsul banal? Mă simt închisă într-un loc gol Îmi aud ecoul gândurilor Acel ecou sterp, fără sens Mi-e frică de sunetul paşilor Zgomotul liniştii mă asurzeşte... Deschid usa: -Nu pleca! M-am răzgândit! P.S. : << Le papier est plus patient que les hommes.>> (Anne Frank)