Lumină, Cenuşă şi Fum
Lumina lumii îmi pătează iubirea Lumini de stele îmi zgârie gândirea lumina... Particule de suflet îndrăgostit Sfărâmate în infinit Lumina unui foc făcut pripit...cenuşă... Cenuşa clipelor uitate Ce-au devenit pagini rupte dintr-o carte cenuşa... Cenuşa gândului pierdut Ce mă lasă prizonieră într-un trecut Cenuşa unor rostogoliri în necunoscut...de fum... Fumul vorbelor rostite în neştire Ce mi-au tăiat uşor din fericire fumul... Fumul viselor naive auzite-ntr-un vechi patefon Ce face din om un nemuritor Un doritor al stelelor, al şoaptelor şi-al nopţilor Un muritor ce se lasă cuprins de-acel fior Al inefabilului clipelor Devenind o petală ofilită uitată pe-un coridor...