Lumină, Cenuşă şi Fum

Lumina lumii îmi pătează iubirea
Lumini de stele îmi zgârie gândirea
lumina...
Particule de suflet îndrăgostit
Sfărâmate în infinit
Lumina unui foc făcut pripit...cenuşă...

Cenuşa clipelor uitate
Ce-au devenit pagini rupte dintr-o carte
cenuşa...
Cenuşa gândului pierdut
Ce mă lasă prizonieră într-un trecut
Cenuşa unor rostogoliri în necunoscut...de fum...

Fumul vorbelor rostite în neştire
Ce mi-au tăiat uşor din fericire
fumul...
Fumul viselor naive auzite-ntr-un vechi patefon
Ce face din om un nemuritor
Un doritor al stelelor, al şoaptelor şi-al nopţilor
Un muritor ce se lasă cuprins de-acel fior
Al inefabilului clipelor
Devenind o petală ofilită uitată pe-un coridor...