Postări

Se afișează postări din februarie, 2011

Pur şi simplu noi.

Imagine
 Aud aceeaşi melodie iar şi iar , în surdină... melodia existenţei noastre, înşirate în aceasta lume efemeră, deşi ai crede că totul este etern.  Aici, deşi te crezi pierdut, aici este locul tău... aici, în acest univers în care aştepţi...aştepţi pentru orice, pentru iubire, fericire, un surâs, o privire, un sfat, orice gest... totul se rezumă la aşteptare.  O aşteptare cu frica de a nu pierde acea speranţă.. acea speranţă care te face să mai aştepţi încă.  Cu toţii suntem rătaciţi în această lume, ce pare sau este poate o lume a viselor, a stelelor, a strălucirii, a tinereţii, a speranţei.  Culori adormite pe pereţi...poate pentru a crea ceva frumos, ceva sentimental, ceva, deşi intim, ce trebuie simţit.. de fapt citit -- asta încerc eu să scriu.  Desenez linii în continuu ce par fără rost, nu? Nu, îmi desenez gândurile, mă destîinui...; prin asta încerc să mă eliberez din această banalitate a zilelor, nopţilor, clipelor...mă eliberez de resentimente.  Nebunia. Ce este nebun

Prinsă-n pânza nopţii...

Imagine
Pânza de păianjen a nopţii   A prins în ea fericirea, Din fiecare clipă-a-vieţii Ce caută nemurirea ; Caut micul strop al purităţii Ce-mi uda iubirea; Caut în fiecare pagină a cărţii Unde-mi stă scrisă amintirea; Alunec pe-orizontul gheţii Ce-mi întârzie adormirea; Mă rănesc în tăişul realităţii Ce-mi ucide reveria.

Început.

Imagine
 Suflet, ce-mi uzi obrazul cu lacrimi nu fi trist, a trecut... îneacă-ţi în mare aripi totul pentru un nou început  Nu te speria, fii tăcut.. nu vreau să te îneci din nou în trecut. sigur există un orizont nevăzut, deşi totul pare pierdut.  Gustă din fericire... simte mirosul iubirii dar nu exagera  rişti să cazi în neştire dar nu te alarma.  Zboară prin sentimente efemere ! nu fi rănit, etern nu-i nimic...

Untitled

Imagine
Plouă...şi stropii amintirilor îmi udă fiecare particică din mintea mea...o inundă. Îmi amintesc acea mireasmă...de nisip, sare, valuri, sentimente, fericire, scoici, melancolie. Iubesc acest peisaj..marea. O simt acolo lângă mine...îmi şopteşte, mă ceartă, mă tulbură, şi totuşi o iubesc... Nu pot rezista să nu-mi arunc tenişii şi să încep să alerg prin valuri..să simt sub picioare nisipul ud ce rămâne impregnat cu urmele paşilor mei, atât de inocent, atât de pur...urme pe nisip. Bucăţi de scoici mă zgârie...mă fac să cred că nu visez. Ies din mare şi mă las întinsă  pe nisipul cald...Simt fire de nisip cuprinzând trupul, aş sta aşa uitându-mă spre cerul înstelat...plin de misterele unor străluciri efemere păstrate mii de ani. Mă ridic. Alerg. Te sun ditr-o cabină telefonică : - Alo! - Alo! - Vreau să declar o crimă. - Poftim? Cred că aţi greşit... - EU am murit...tu eşti criminalul...am murit sufleteşte... Tăcere. - Crina, tu eşti? - ... Trântesc receptorul şi încep

Une reveuse fille

Imagine
Încerc  să nu mă înec în vise,  să nu-mi inund trupul cu apa îngheţată a sentimentelor. Visez, visez, visez, ce uşor strivesc  această  realitate diabolică doar cu nişte vise. Ce uşor îmi este să mă las cuprinsă de mirosul surd al viselor, să-l inhalez cu fiecare celulă a mea până când simt că fac parte din el...că sunt şi eu un vis... un vis ce curge în infinit... Încerc să nu  strivesc  între pleoape acest vis firav ce se înfiripă încet, încet şi curge uşor printre gândurile sumbre ale realităţii. Ce uşor îmi este  să dispar şi eu la fel ca soarele înecat în mare, vegheată de apus, apoi să alunec ca o umbră pe stele îngheţate să zbor printre lacrimile amurgului fără să-mi ud aripile. Ce uşor îmi este să mă strecor la fel ca mirosul de liliac în luna mai, în acest bol cu apă în care plutesc haotic vise sub formă de petale...petale de trandafir galben. Ce uşor îmi este să mă prefac în gloria nopţii adormite, într-o sclipire de stea căzătoare, apoi să mă îmbrac în roua tăcută a dimineţi