Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul. (Nicolae Iorga)

marți, 8 martie 2011

Undeva într-o gară...


Zâmbet de copil...
Sfărâmat de-un val îngheţat
Un zâmbet fragil...
Refăcut din cenuşa unui suflet sricat.

Mă evapor în melodii fără ritm
În fumul trenului deja risipit
C-o lacrimă fugară
Undeva  într-o gară
Se aude in surdină un acord ruginit
Îmi simt lacrimile alunecând pe nisip
Udând cu apă sărată o chitară
Îmi imaginez că iar e vară
Deşi n-ar fi prima oară

Nu-s  un om trist,
 ci doar unul pesimist...
şi totuşi continui să risc,
fiindcă totul pare realist.

Read More

© 2011 Surâs inefabil, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena