Surâs inefabil

Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul. (Nicolae Iorga)

joi, 5 septembrie 2013

Must



În Septembrie două mâini reci îmi acoperă ochii şi pulsează trepidant ca picurii şi stropii
Şi vor să ţină-n pumnul încleştat bucăţi de soare sfărâmat sub pleoapele-mi de toamnă.

În Septembrie, îţi spun just, îmi pare că ai gust de must.
Read More

miercuri, 21 august 2013

Lună









Mestec noaptea, dar nu mă grăbesc
Să simt gust de-ntuneric rămas printre dinţi şi măsele
Şi-n insomnii eu privesc
Spre cerul gurii dar mă pierd printre meteoriţi şi printre stele.


Susţin sus şi tare că nu te iubesc
Însă luna dispare, nu stă agăţată peste şosele
Și stele, și tu. Toate lipsesc. 
Iar eu am firmituri de lună ascunse sub piele.




Read More

joi, 25 iulie 2013

Epistolă către iubire.










   Azi voi absenta. Azi n-am să iubesc nimic altceva decât o foaie albă de hârtie. Azi am să mâzgâlesc.


   Ştii?! Te caută lumea avid pe străzi...te caută cu disperare. Au lipit un poster cu tine chiar şi pe pleoapele mele. Hmm, poate că din cauza asta m-am trezit aşa greu în dimineaţa asta, am stat îndelung să te privesc, să te analizez în detaliu ca pe un afiş la filmul propriei mele vieţi... Mai că aş vrea să îmi cumpăr un bilet. Dar ce folos?! M-ar fascina doar fiindcă nu îl cunosc în întregime, m-ar fascina ceaţa groasă, tăişul misterului, întrebările...Ah, întrebările...ce am fi fără ele?! Doar nişte carcase a unor primate, sterpe, fără miez...am fi precum o cochilie roasă de valurile mării din care nu a rămas nici măcar misterul unui mărgăritar. Iubesc întrebările. Ah, pardon, nu iubesc nimic azi. Ciudat.



   Te caută lumea. Ştiai?! S-au aşezat la coadă pe stradă, în librării, în biblioteci, în cârciumi infecte, în gară, pe peroane prăfuite, peste tot. Te caută înfometaţi, flămânzi de tine. Am să caut printre fărâme puţin curaj. Nu mi-e frică. Te voi tăia felii subţiri...străvezii şi am să te fac pane sau cordon bleu?! Ce-ai prefera? Am să te dau la porţie....te dau oricărui trecător. Te dau. Nu te mai ţin.



   Ah, azi nu iubesc decât o foaie albă de hârtie...Prea mult te-am strâns în pumni, prea mult te-am ţinut cu dinţii încleştaţi. Prea mult m-ai închiriat, ca pe un popas de mult căutat în care ai prins rădăcini adânci...prea multe rădăcini. Prea mult te-ai înfipt în pericard. Prea mult miros de tine. Te dau. Dau anunţ în ziar că te-am găsit...sau mai bine te storc în nori...ca apoi să plouă peste lume cu tine...cu ceea ce doresc toţi cu atâta zel. Toţi se vor dezgoli, vor sta nemişcaţi în ploaie, te vor absorbi prin porii pielii...apoi te vor îmbutelia şi se vor vinde sticluţe mici cu tine. Iar eu voi fi singura cu impermeabilul pe mine. Voi cumpăra toate umbrelele din lume şi voi fugi în deşert.



   Însă nu. E caniculă. Nu plouă.



   Nu am altă soluţie. Am să te las să fugi prin mine cu pumnii încordaţi. Să dai în sufletul meu ca într-un sac de box...oriunde s-ar afla acesta...dacă am unul....unii zic că în inimă. Eu nu ştiu, nu am GPS. Am să te las să o faci mai roşie decât este, să baţi în ea mai tare decât o faci acum. Am să te las să îmi intrii în vene, în lacrimi, în minte, în gânduri. Te las să îţi faci de cap....pentru ca apoi să te alung, să te izgonesc fără niciun sentiment, fără să plâng...într-o zi în care nu voi iubi decât o foaie de hârtie. Am să te destram şi am să te zdrobesc în cioburi. Apoi, le voi înşira în grabă, fără inspiraţie pe acea hârtie. Te voi da celor însetaţi de tine...fiindcă tu creezi anorexici flămânzi.



   Azi absentez. Azi nu iubesc nimic decât o foaie albă de hârtie...adresată unor anorexici ai iubirii.



   PS: Către iubire.








Read More

marți, 18 iunie 2013

Unui nesimțit.


Ți-am tatuat pe cerul gurii
Zeci de poeme scrise repezit
Cu scriul meu inclinat parcă iubirii
Dar tu nici măcar nu le-ai simțit.
Nici că aveai cerneală-n colțul gurii,
Nici că erai defapt un nesimțit.


Ți-am scris un vers în pliul pleoapelor,
Defapt mai mult am mâzgâlit
Pe ele o odă zeilor
Ca ei să-ți spună că defapt eu te-am iubit.
Și-ntr-o clipire a ochilor
Să simți și tu,
Că ești un nesimțit.

Ți-am scris chiar și-n podul palmelor
De-atâta scris s-au înnegrit
Precum s-a înroșit rozul obrajilor
Când ai aflat cât ești de nesimțit.

Îți scriu și aici
Îți scriu și azi, și mâine
Îți scriu în joacă sau mânie
Chiar de-ai rămas un nesimțit.
Read More

vineri, 7 iunie 2013

Băiatului cu ochi de cer





Băiatule cu ochi de cer,
De ce-n albastra ta privire
Ții universul prizonier
Iar tu devii pentru iubire
Doar un simplu temnicer?

Băiatule cu ochi de cer,
Îmi răsucești a mea gândire
Și te oferi cu atâta fler
Ca-n drumul spre fericire
Tu să-mi fii al meu șofer.

Băiatule cu ochi de cer,
Doar un lucru îți mai cer
Aș vrea să-mi dai de știre
De vei crede sincer
Că mă iubești cu-nsuflețire.

Băiatule cu ochi de cer,
De ce-n albastra ta privire
Ții universul prizonier
Iar tu devii pentru iubire
Doar un simplu temnicer?






Read More

luni, 27 mai 2013

Totuși...


Totuși, fluturii se izbesc buimaci
Unii de alții în stomac.
Încă sunt pe câmp înfloriți maci
Cu roșul lor vibrând în lac.


Totuși, cu însuflețire mă ataci
Din priviri, dar...eu tac.
Însă, după cum poți să remarci,
Pornesc în contraatac.


Totuși, amândoi roșii ca doi raci,
Ne tachinăm neîncetat.
Chiar dacă afirmăm că nu ne suntem dragi,
Mințim fără tact.


Totuși, poate că-mi placi,
Totuși, poate că-ți plac.

Read More

marți, 21 mai 2013

Cinema

Greieri cântă printre șoapte
Târziu în noapte
Iar noi ne agățăm strâns de-un vis
După un scenariu perfect scris
Îndrumați spre filmul nostru interzis
Cu replici luate parcă dintr-o carte
Replici ce mi le spui cu atâta seninătate
Încât mă amăgesc că-i realitate.
Dar iar se face ceasul șapte
Nu se mai aud greieri prin noapte
Pe cer stă soarele aprins
Iar eu îmi cumpăr din adins
Bilet la filmul nostru
și-mi pare că nu-i vis.

Read More

joi, 9 mai 2013

Și ne-am jucat de-a dragostea...



Și ne-am jucat de-a dragostea...
Ne-am întâlnit cu ea din întâmplare
Și încă-i simt mireasma aievea
Dintr-o zi de mai cu soare

Da, chiar ne-am jucat de-a dragostea
Cu zâmbete și dor de mare
Când ne agățam de ea ca de o stea
Și credeam că moarte n-are
Ca doi copii naivi credeam în ea
Până ce te-am auzit șoptind: "dispare!"

Da, ne-am jucat de-a dragostea
Dar nu mai are cine s-o repare
S-ascuns chiar și de ea
Într-o zi de mai cu soare.
Read More

duminică, 28 aprilie 2013

Doi




 Port cu mine o iubire amputată
Ştii tu, iubirea aceea pe care,
Deşi o crezi de-atâta vreme moartă,
O simţi la fel de tare şi pregnantă
Asemeni unui invalid pe care,
Încă îl gâdilă degetul inexistent de la mâna dreaptă.


Port cu lumea un război în care
Tu îmi eşti şi scop, şi cauză,
Totuşi, nu ne vrea pe noi, cei care
N-avem nici urmă de şansă.
Asemeni unor copii neputincioşi care
Într-o continuă încercare falsă, 
Nu pot juca de unii singuri 
jocul ce se joacă-n doi.




Read More

joi, 11 aprilie 2013

Am căutat.









Te-am căutat azi în stropi de răsărit
Am căutat prin lumea de pe stradă
Am căutat dar tu nu te-ai ivit
Te-am căutat chiar de ploua afară

Am căutat pe orice chip vreo asemănare

Însă asemeni ție n-a fost nici măcar un zeu
Am căutat și printre zei cu aceeași încăpățânare
Deși habar n-aveam de ești ateu

Am căutat și-n cărțile din bibliotecă

Nu te-am putut găsi în universul meu
Te-am căutat în ziare, librării şi sub mochetă
Ai să râzi de-ți spun că am căutat și-n decolteu

Am luat la rând atomii din fiecare eprubetă

Însă am uitat să caut în toți atomii sufletului meu.





Read More

joi, 21 martie 2013

E plin.






E plin de nouri

Ce-și înpreunează leneș griurile

Și curg peste timpuri

Udându-mi cu poftă iubirile

E plin de gânduri

Ce zboară absurde spre tine

Tu, ce de-a pururi

Vei rămâne doar un gând mâzgâlit pe hârtie...

E plin de stropi, e plin de dor de tine.






Read More

miercuri, 6 martie 2013

Ce-ar fi...

Ce-ar fi ca dragostea
 
Să aibă întrerupător
 
Iar eu oricând aș vrea,
 
Doar apăsând pe un buton
 
S-o sting ca pe o stea?
 
 
Ce-ar fi ca pofta mea de tine
 
S-o sting fără efort
 
Mâncând două savarine
 
Sau poate puțin tort?
 
 
Ce-ar fi ca al tău glas
 
Să-l port pe post de ceas
 
Iar ticăitul lui rar
 
La tremurul de secundar
 
Să-l simt la orice pas?
 
 
Ce-ar fi ca, gândindu-mă la tine,
 
Să-nchei poemul aiurit
 
Și să nu mai caut rime
 
Pentru versul de sfârșit?





Read More

duminică, 17 februarie 2013

Strofă.

 


Spune-mi ale tale dulci minciuni,
Să-ți contemplu iar și iar surâsul,
Iar noi să devenim perfect imuni,
Să nu ne molipsească decât râsul.



Read More

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Străinului.



Stiu ca-ti va parea ciudat,
Absurd, aiurea, exagerat
Si vei ramane derutat:
dar iubeste-ma!

Stiu ca e copilaresc
Si niciun gest 
Nu ti-a dat de inteles ca te iubesc
Dar iubeste-ma!

Si-ti zic sincer ca nimeni din univers
N-ar ghici ca  te-am ales
Si stiu ca-i doar un vers prostesc
Dar iubeste-ma!

Dar de-ar fi sa spun, 
N-as spune
Niciun nume, 
Nici in glume.
C-ar fi pacat
Sa se fi incheiat neanuntat
Acest joc al nostru minunat
Si-ai spune c-am trisat
Ca la un joc de sah, 
Si-ai fi cam imbufnat
Ca am cedat
Si n-am mai continuat
Si-ai fi mirat
C-am incetat din tachinat

Si-apoi eu ce-as putea sa fac?
Sa ma apuc de cantat?!
Ha, te-am speriat!
Dar sa stii ca n-am uitat
Ca glasul meu nu-i prea inzestrat sau talentat.

Asa ca nu-mi ramane 
Decat sa te privesc
De azi pe maine
Ca nu-ti surade 
Niciun gest
De-al meu anume
Si ca pentru nimic din lume
N-ai putea crede
Ca tu-mi esti drag, straine!

Si pentru tine se zbat in mine
Stoluri de fluturi pline
De-un dor spre tine
Cu unde mult prea fine
Pentru timpanul tau de idiot, straine!

Si stii prea bine
Ca nu-mi sta-n fire
Sa-ti intru-n vine
Printr-o siringa 
De clisee insipide.

Eu sunt eu, a ta straina
Ce in loc sa-ti dea morfina
Iti zice totul printr-o rima
Cam stupida 
Ce-ti este adresata tie,
Unui idiot
Ce din pacate
Este surd si orb de tot.

Read More

luni, 15 octombrie 2012

Eu nu vânez luceferi.

Eu nu vânez luceferi.
Eu nu seduc statui perfecte
Ce surâd de după un perete
De marmură rece
Nimănui.

Eu nu iubesc luceferi
Eu nu doresc pe Hercule
Apollo, niciun zeu.

Eu nu fac rime perfecte
Nu vreau cuceritori,
Nici de-ar fi zece.
Nu caut comori.
Nu caut pereche.

Dar tu de-mi vii fără regrete
Și simți că acel fior începe
Eu sunt aici și-ți șoptesc la ureche
Că eu nu sunt a n-șpea dintre eve
Și nu-mi doresc ceva ce să se repete, 
Luceafăr printre luceferi.

Read More

luni, 10 septembrie 2012

Te-am prins!



Te-am prins!
Recunosc că m-ai surprins
Când ai plecat subit în căutarea unui chibrit
Sau a unui motiv de glumit?!
Dar tu nu știi că ți-ai lăsat 
Urmele mersului tău apăsat
Călcând grăbit în nisipul umezit
De-un val pripit
Sau vrei să cred că m-ai mințit 
Când mi-ai zâmbit 
Ca-ntr-un mit grecesc citit 
Pe mal la răsărit?
Ah, știu că-i doar un joc
Dar ai avut noroc
Că nu te-ai ars în foc
Fiindcă ascultăm amândoi rock
Eh, glumesc și eu un pic
Ca să-ți provoc un zâmbet cât de mic
Fiindcă erai așa de amețit (sau fericit?!)
Când mi-ai zâmbit.
Hai că mă opresc din glumit
Și nu mai fi așa uimit 
C-aceste versuri s-au sfârșit!
Read More

duminică, 1 aprilie 2012

Ficţune...









Stătea pe o bancă în parc. 


Primul lucru care mi-a atras atenţia la el a fost privirea sa care contrasta atât de mult cu vârsta. Era un bătrânel....care îşi purta cu mândrie urmele trecerii timpului.


Trăsăturile feţei erau armonioase şi trădau tânărul chipeş din trecut. Ochii lui erau scânteietori, ascunşi după nişte sprâncene stufoase care parcă le potenţa albastrul deschis. Buzele-i învineţite şi tremurânde erau înconjurate de o barbă încărunţită, nerasă probabil de câteva zile.  Avea un zâmbet aşa plin de toate...care întorcea spatele tuturor  amintirilor  neplăcute şi scotea la iveală frumuseţea anilor ce-au trecut grăbiţi.


Era îmbrăcat, după cum ar fi spus chiar el, “prezentabil”.  Purta un pardesiu gri -închis cu o croială militărească, care deşi era destul de ponosit îi dădea un aer respectabil ce te ducea cu gândul la o carieră în armată, sau poate chiar poliţie.  În buzunarul acestuia se distingea un pachet de ţigări, care explica poate îngălbenirea  vârfurilor degetelor . La mână avea un ceas  din acela ca al bunicilor, cu o curea  de piele neagră şi un cadran simplu  aurit.   În rest, pot spune că, deşi  purtau semnele grele ale vârstei, mâinile acestuia aveau un aspect îngrijit. Avea degetele alungite, ceea c e mi-a dat  vaga bănuială că acesta ar cânta la pian…

Îmi aduce aminte de bunicul…

Spre surprinderea mea, acesta se ridică şi se îndrepta spre mine cu nişte paşi mici îmbătrâniţi şi ei parcă. Probabil observase  privire mea insistentă. Când ajunse în dreptul meu îmi spuse cu un glas cald şi cu tremur în voce:

   - Fetiţo, să iubeşti cât mai eşti tânără!

Eu am rămas mirată de fraza neaşteptată şi tot ce am putut să fac a fost să zâmbesc. Totul, după cum ar spune cineva drag mie, mi se părea “bizar”.  În continuare, am urmărit cum pardesiul gri se îndrepta încet spre ieşirea din parc…








Read More

sâmbătă, 10 martie 2012

Relatare

Refuz să retrăiesc aceleaşi regrete
Respir, repar şi reuşesc
Să-mi iau revanşa repede
Spunându-ţi mulţumesc.

Reneg orice remuşcare
Revin în ritm incert,
Recitând cu voce tare
Refrene fără vers.
Risc să par ridicolă
Renunţând la acel colţ din univers
Însă totul recapătă rimă
Dacă-ţi strig ca răspuns: te iubesc!



Read More

joi, 1 martie 2012

Îndemn.

Ne încâlcim în vorbe sterpe
Ne complacem în iluzia unei  vieţi perfecte
Trăim totul superficial
Şi credem că avem potenţial
Suntem manipulaţi de snobismul societăţii
Şi ne lăsăm purtaţi de valul modernităţii
Vedem în tot ce e banal
Ceva cu totul cordial
Hai să schimbăm ceva în această lume cam stricată!
Hai să găsim din nou spontaneitatea de mult uitată!
Încetează să fii aşa glacial
Să te coporţi maşinal
Hai să nu mai fim actori în acest teatru ieftin de păpuşi!
Să fim proprii noştri păpuşari, să ne deschidem noi uşi
Spre fericirea fără de care am fi distruşi!




Read More

marți, 7 februarie 2012

Uite aşa!

Vrei să primeşti? Dăruieşte! Toţi aşteptăm să primim afectivitate, siguranţă, înţelegere...dar oare dăruim cât dorim să primim? De ce îi blamezi pe alţii când şi tu faci parte din „turma lor”?
Încearcă să schimbi la tine întâi ceea ce vrei să schimbi la alţii, să fii sincer cu tine însuţi!

Nu există perfecţiune, însă trebuie să tinzi spre ea. Nu înseamnă că dacă orice om are defecte, poţi şi tu să greşeşti cu bună ştiinţă! Conştientizează-ţi defectele, apoi acceptă-le şi îndreaptă-le! Conştientizează-ţi  calităţile şi pune-le în evidenţă! Nu privi cu „ochelari de cal” o persoană! Găseşte-i  atuurile dar şi punctele slabe!

Mărturisesc că acest mod de gândire, mi se părea doar o „bazaconie” , ceva care era spus numai de dragul de a spune... Totuşi, în ultimul timp, multe din aceste îndemnuri mi s-au părut foarte utile şi am fost uimită de consecinţele acestora. Asta nu înseamnă că în viaţă doar gândirea pozitivă te va ajuta să te autorealizezi! Nu! Este nevoie să te implici cât poţi de tare, nu trebuie să stai şi să aştepţi să-ţi pice din cer norocul!

Un alt fapt ce m-a marcat destul de tare este falsitatea oamenilor. Chiar am încercat să studiez reacţiile acestora, să văd până unde pot merge cu acest “teatru”. Defapt, ei sunt aşa obişnuiţi să fie actori, încât cred că e normal să îţi lipeşti un smiley face pe faţă cu picătura ce lipeşte, de nu se dezlipeşte nici după o săptămână :)) . Vorbesc de genul de oameni care mănâncă fast-food şi au scris mare pe tricou „Mâncaţi sănătos!” sau de aceea care îţi fac un scandal-monstru din cauza a cine ştie ce, iar a doua zi se alintă pe lângă tine de te şi sperie...sau acei oameni care brusc sunt deacord cu tot ceea ce spui numai pentru faptul că “au nevoie de un mic ajutor ” din partea ta.

Eu nu ştiu să cataloghez oamenii drept falşi, însă consider că sunt aşa când ascund “sub preş” adevăratele lor intenţii.
Nu poţi niciodată să cunoşti pe cineva cu adevătrat…poţi numai să ştii frânturi reale din personalitatea lui.
Poate că dacă mai citesc o dată ce am scris, voi fi surprinsă de absurdităţile pe care le-am putut susţine, însă asta sunt eu! Poţi să mă aprobi sau poţi să te miri de felul meu de gândi, eu nu constrâng pe nimeni la nimic.
Read More

© 2011 Surâs inefabil, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena