Epistolă către iubire.




   Azi voi absenta. Azi n-am să iubesc nimic altceva decât o foaie albă de hârtie. Azi am să mâzgâlesc.


   Ştii?! Te caută lumea avid pe străzi...te caută cu disperare. Au lipit un poster cu tine chiar şi pe pleoapele mele. Hmm, poate că din cauza asta m-am trezit aşa greu în dimineaţa asta, am stat îndelung să te privesc, să te analizez în detaliu ca pe un afiş la filmul propriei mele vieţi... Mai că aş vrea să îmi cumpăr un bilet. Dar ce folos?! M-ar fascina doar fiindcă nu îl cunosc în întregime, m-ar fascina ceaţa groasă, tăişul misterului, întrebările...Ah, întrebările...ce am fi fără ele?! Doar nişte carcase a unor primate, sterpe, fără miez...am fi precum o cochilie roasă de valurile mării din care nu a rămas nici măcar misterul unui mărgăritar. Iubesc întrebările. Ah, pardon, nu iubesc nimic azi. Ciudat.



   Te caută lumea. Ştiai?! S-au aşezat la coadă pe stradă, în librării, în biblioteci, în cârciumi infecte, în gară, pe peroane prăfuite, peste tot. Te caută înfometaţi, flămânzi de tine. Am să caut printre fărâme puţin curaj. Nu mi-e frică. Te voi tăia felii subţiri...străvezii şi am să te fac pane sau cordon bleu?! Ce-ai prefera? Am să te dau la porţie....te dau oricărui trecător. Te dau. Nu te mai ţin.



   Ah, azi nu iubesc decât o foaie albă de hârtie...Prea mult te-am strâns în pumni, prea mult te-am ţinut cu dinţii încleştaţi. Prea mult m-ai închiriat, ca pe un popas de mult căutat în care ai prins rădăcini adânci...prea multe rădăcini. Prea mult te-ai înfipt în pericard. Prea mult miros de tine. Te dau. Dau anunţ în ziar că te-am găsit...sau mai bine te storc în nori...ca apoi să plouă peste lume cu tine...cu ceea ce doresc toţi cu atâta zel. Toţi se vor dezgoli, vor sta nemişcaţi în ploaie, te vor absorbi prin porii pielii...apoi te vor îmbutelia şi se vor vinde sticluţe mici cu tine. Iar eu voi fi singura cu impermeabilul pe mine. Voi cumpăra toate umbrelele din lume şi voi fugi în deşert.



   Însă nu. E caniculă. Nu plouă.



   Nu am altă soluţie. Am să te las să fugi prin mine cu pumnii încordaţi. Să dai în sufletul meu ca într-un sac de box...oriunde s-ar afla acesta...dacă am unul....unii zic că în inimă. Eu nu ştiu, nu am GPS. Am să te las să o faci mai roşie decât este, să baţi în ea mai tare decât o faci acum. Am să te las să îmi intrii în vene, în lacrimi, în minte, în gânduri. Te las să îţi faci de cap....pentru ca apoi să te alung, să te izgonesc fără niciun sentiment, fără să plâng...într-o zi în care nu voi iubi decât o foaie de hârtie. Am să te destram şi am să te zdrobesc în cioburi. Apoi, le voi înşira în grabă, fără inspiraţie pe acea hârtie. Te voi da celor însetaţi de tine...fiindcă tu creezi anorexici flămânzi.



   Azi absentez. Azi nu iubesc nimic decât o foaie albă de hârtie...adresată unor anorexici ai iubirii.



   PS: Către iubire.








Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Definiţie

Un mincinos.

Băiatului cu ochi de cer