Surâs inefabil

E plin de nouri Ce-și înpreunează leneș griurile Și curg peste timpuri Udându-mi cu poftă iubirile E plin de gânduri Ce zboară absurde spre tine Tu, ce de-a pururi Vei rămâne doar un gând mâzgâlit pe hârtie... E plin de stropi, e plin de dor de tine.

Ce-ar fi ca dragostea Să aibă întrerupător Iar eu oricând aș vrea, Doar apăsând pe un buton S-o sting ca pe o stea?   Ce-ar fi ca pofta mea de tine S-o sting fără efort Mâncând două savarine Sau poate puțin tort?   Ce-ar fi ca al tău glas Să-l port pe post de ceas Iar ticăitul lui rar La tremurul de secundar Să-l simt la orice pas?   Ce-ar fi ca, gândindu-mă la tine, Să-nchei poemul aiurit Și să nu mai caut rime Pentru versul de sfârșit?