Doi
Port cu mine o iubire amputată Ştii tu, iubirea aceea pe care, Deşi o crezi de-atâta vreme moartă, O simţi la fel de tare şi pregnantă Asemeni unui invalid pe care, Încă îl gâdilă degetul inexistent de la mâna dreaptă. Port cu lumea un război în care Tu îmi eşti şi scop, şi cauză, Totuşi, nu ne vrea pe noi, cei care N-avem nici urmă de şansă. Asemeni unor copii neputincioşi care Într-o continuă încercare falsă, Nu pot juca de unii singuri jocul ce se joacă-n doi.