Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul. (Nicolae Iorga)

duminică, 28 aprilie 2013

Doi




 Port cu mine o iubire amputată
Ştii tu, iubirea aceea pe care,
Deşi o crezi de-atâta vreme moartă,
O simţi la fel de tare şi pregnantă
Asemeni unui invalid pe care,
Încă îl gâdilă degetul inexistent de la mâna dreaptă.


Port cu lumea un război în care
Tu îmi eşti şi scop, şi cauză,
Totuşi, nu ne vrea pe noi, cei care
N-avem nici urmă de şansă.
Asemeni unor copii neputincioşi care
Într-o continuă încercare falsă, 
Nu pot juca de unii singuri 
jocul ce se joacă-n doi.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

© 2011 Surâs inefabil, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena