Doi




 Port cu mine o iubire amputată
Ştii tu, iubirea aceea pe care,
Deşi o crezi de-atâta vreme moartă,
O simţi la fel de tare şi pregnantă
Asemeni unui invalid pe care,
Încă îl gâdilă degetul inexistent de la mâna dreaptă.


Port cu lumea un război în care
Tu îmi eşti şi scop, şi cauză,
Totuşi, nu ne vrea pe noi, cei care
N-avem nici urmă de şansă.
Asemeni unor copii neputincioşi care
Într-o continuă încercare falsă, 
Nu pot juca de unii singuri 
jocul ce se joacă-n doi.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

citate

Epistolă către iubire.