Doi

 Port cu mine o iubire amputată

Ştii tu, iubirea aceea pe care,

Deşi o crezi de-atâta vreme moartă,

O simţi la fel de tare şi pregnantă

Asemeni unui invalid pe care,

Încă îl gâdilă degetul inexistent de la mâna dreaptă.

Port cu lumea un război în care

Tu îmi eşti şi scop, şi cauză,

Totuşi, nu ne vrea pe noi, cei care

N-avem nici urmă de şansă.

Asemeni unor copii neputincioşi care

Într-o continuă încercare falsă, 
Nu pot juca de unii singuri 
jocul ce se joacă-n doi.