Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul. (Nicolae Iorga)

luni, 27 mai 2013

Totuși...


Totuși, fluturii se izbesc buimaci
Unii de alții în stomac.
Încă sunt pe câmp înfloriți maci
Cu roșul lor vibrând în lac.


Totuși, cu însuflețire mă ataci
Din priviri, dar...eu tac.
Însă, după cum poți să remarci,
Pornesc în contraatac.


Totuși, amândoi roșii ca doi raci,
Ne tachinăm neîncetat.
Chiar dacă afirmăm că nu ne suntem dragi,
Mințim fără tact.


Totuși, poate că-mi placi,
Totuși, poate că-ți plac.

Read More

© 2011 Surâs inefabil, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena