Totuși...



Totuși, fluturii se izbesc buimaci
Unii de alții în stomac.
Încă sunt pe câmp înfloriți maci
Cu roșul lor vibrând în lac.


Totuși, cu însuflețire mă ataci
Din priviri, dar...eu tac.
Însă, după cum poți să remarci,
Pornesc în contraatac.


Totuși, amândoi roșii ca doi raci,
Ne tachinăm neîncetat.
Chiar dacă afirmăm că nu ne suntem dragi,
Mințim fără tact.


Totuși, poate că-mi placi,
Totuși, poate că-ți plac.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Epistolă către iubire.

Băiatului cu ochi de cer

Și ne-am jucat de-a dragostea...