Delir.

Nu ştiu…nu ştiu cum să încep.

Încerc , dar nu pot să uit.

Rănile ezitării mele au secat

Tot trecutul parcă a îngheţat

Nu fi uimit

Că nu am plecat

Am rămas prinsă în aceeaşi stare

Până acum.

Mă întrebi “ce faci?”

Chiar vrei să ştii? Sau aştepţi răspunsul banal?

Mă simt închisă într-un loc gol

Îmi aud ecoul gândurilor
Acel ecou sterp, fără sens

Mi-e frică de sunetul paşilor

Zgomotul liniştii mă asurzeşte...

Deschid usa:

-Nu pleca! M-am răzgândit!


P.S. :  << Le papier est plus patient que les hommes.>> (Anne Frank)