Surâs inefabil

Vrei să primeşti? Dăruieşte! Toţi aşteptăm să primim afectivitate, siguranţă, înţelegere...dar oare dăruim cât dorim să primim? De ce îi blamezi pe alţii când şi tu faci parte din „turma lor”? Încearcă să schimbi la tine întâi ceea ce vrei să schimbi la alţii, să fii sincer cu tine însuţi! Nu există perfecţiune, însă trebuie să tinzi spre ea. Nu înseamnă că dacă orice om are defecte, poţi şi tu să greşeşti cu bună ştiinţă! Conştientizează-ţi defectele, apoi acceptă-le şi îndreaptă-le! Conştientizează-ţi  calităţile şi pune-le în evidenţă! Nu privi cu „ochelari de cal” o persoană! Găseşte-i  atuurile dar şi punctele slabe! Mărturisesc că acest mod de gândire, mi se părea doar o „bazaconie” , ceva care era spus numai de dragul de a spune... Totuşi, în ultimul timp, multe din aceste îndemnuri mi s-au părut foarte utile şi am fost uimită de consecinţele acestora. Asta nu înseamnă că în viaţă doar gândirea pozitivă te va ajuta să te autorealizezi! Nu! Este nevoie să te implici câ...

Şi-ncerci câteodată să te pierzi în stropi de întuneric... Şi îţi dai seama că nu ai niciun scop şi niciun motiv. Astfel, te laşi cuprins de soarele feeric Încercând să găseşti un răspuns fictiv...

  Mai ţii minte cum era când eram mici?...Ce uşor scăpam de orice lucru nedorit: ziceam "Stop joc!", întorceam spatele, uitam ce s-a întâmplat şi începeam un nou joc.   Acum este "olecuţică" mai greu, trebuie să îţi asumi riscurile jocului pe care îl practici, să ştii că cele două cuvinte nu îl mai opresc ca prin magie.   În viaţă nu poţi să joci şotron în loc de oina (dacă pot să zic aşa); trebuie să ştii de la început ce joc vei începe, să poţi avea pregătită creta sau  respectiv bâta şi mingea. Şi totuşi, aş vrea să pot să strig în gura mare "Stop joc!", sau poate e mai bine să mă adaptez cât de bine pot la regulile jocului....

E întuneric, doar becurile de la stâlpi pâlpâie din când în când frenetic. E aşa linişte...ninge cu fulgi mari care cad uşor ca într-un glob de cristal.Mă uit la cer...încerc să descopăr noi stele...dar toate sunt aceleaşi, stau neclintite în umbra nopţii. Îmi e greu să le privesc, fiindcă fulgii de nea îmi invadează faţa. Închid ochii şi încerc să disting fiecare atingere rece şi umedă a stelelor îngheţate....încetez, sunt prea multe!   Din când în când trec maşini cu viteză şi parcă încearcă să mă aducă cu picioarele pe pământ, zdruncinând peisajul...Am mâinile îngheţate, ca de obicei, dar şi ce? Tot încerc să încropesc ceva în palmă   din zăpadă, mă chinui să fac cine ştie ce, care în cele din urmă ajunge să aibă o ciudăţenie de formă :)). Îmi era dor de aceste seri de iarn ă... Şi nişte citate care îmi plac :”> : ·          Fericirea este ca un balon de săpun care îşi schimbă culoarea precum irisul şi care se sparge cân...

Eu cred că tu te uiţi într-o oglindă spartă! Tu nu observi decât frânturi din tine, distorsionate de cioburile fericirii. Nu îţi dai seama că nu eşti tu? Şi totuşi, privind încă o dată, observ că în cioburi chipu-ţi este mai frumos... Nu încerca să lipeşti aceste mici antichităţi de sticlă! Vezi cum eşti tu defapt!  

Am învăţat că viaţa este o continuă întrebare şi trebuie să fii pregătit să îi răspunzi în orice clipă, că nu trebuie să ai regrete, ci să treci peste orice zâmbind. Sincer, nu ştiu ce a reuşit să mă facă să gândesc aşa, pe mine - pesimista convinsă.

Unde-ai plecat aşa pripit ? Cu ce tramvai ai revenit L-acest gest cam zăpăcit? Tu ai uitat că toamna Totu-i-n sens invers? Tramvaiele nu mai opresc! Aha!Te-am prins! Tu m-ai minţit! Şi totuşi unde te-ai pitit? În ce locaş din Univers, Te-ascunzi de-un sfârşit de vers? Tu chiar nu ai înţeles, Că în octombrie toate se opresc din mers? Şi chiar de eşti un mincinos, Te mai aştept... Şi-aceste litere fugare ţi le cos  De parapet, Să nu te pierzi, tu, mincinosule drumeţ !