Stop joc!


  Mai ţii minte cum era când eram mici?...Ce uşor scăpam de orice lucru nedorit: ziceam "Stop joc!", întorceam spatele, uitam ce s-a întâmplat şi începeam un nou joc.

  Acum este "olecuţică" mai greu, trebuie să îţi asumi riscurile jocului pe care îl practici, să ştii că cele două cuvinte nu îl mai opresc ca prin magie.
  În viaţă nu poţi să joci şotron în loc de oina (dacă pot să zic aşa); trebuie să ştii de la început ce joc vei începe, să poţi avea pregătită creta sau  respectiv bâta şi mingea.

Şi totuşi, aş vrea să pot să strig în gura mare "Stop joc!", sau poate e mai bine să mă adaptez cât de bine pot la regulile jocului....

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vor fi...

Imagine
Vor fi lumini de-a lungul unei străzi ce curge Vor fi secunde cu miros de liliac Va fi frig şi n-ai să ai ce-mi spune Vor fi amprente de zâmbet îngheţat... Va fi pustiu şi vorbe fără sens Vor fi războaie fără voi Va fi trecut trecutul tot Şi lacrimi spânzurate-n aer făr' de noroc... Va fi o noapte cu cer îngheţat Ancorat de mii de stele Şi de versuri efemere Va fi-ntr-o noapte când tu vei fi uitat deja. 
Citiți mai multe

Un mincinos.

Unde-ai plecat aşa pripit ? Cu ce tramvai ai revenit L-acest gest cam zăpăcit? Tu ai uitat că toamna Totu-i-n sens invers? Tramvaiele nu mai opresc! Aha!Te-am prins! Tu m-ai minţit! Şi totuşi unde te-ai pitit? În ce locaş din Univers, Te-ascunzi de-un sfârşit de vers? Tu chiar nu ai înţeles, Că în octombrie toate se opresc din mers? Şi chiar de eşti un mincinos, Te mai aştept... Şi-aceste litere fugare ţi le cos  De parapet, Să nu te pierzi, tu, mincinosule drumeţ !
Citiți mai multe

Epistolă către iubire.

   Azi voi absenta. Azi n-am să iubesc nimic altceva decât o foaie albă de hârtie. Azi am să mâzgâlesc.    Ştii?! Te caută lumea avid pe străzi...te caută cu disperare. Au lipit un poster cu tine chiar şi pe pleoapele mele. Hmm, poate că din cauza asta m-am trezit aşa greu în dimineaţa asta, am stat îndelung să te privesc, să te analizez în detaliu ca pe un afiş la filmul propriei mele vieţi... Mai că aş vrea să îmi cumpăr un bilet. Dar ce folos?! M-ar fascina doar fiindcă nu îl cunosc în întregime, m-ar fascina ceaţa groasă, tăişul misterului, întrebările...Ah, întrebările...ce am fi fără ele?! Doar nişte carcase a unor primate, sterpe, fără miez...am fi precum o cochilie roasă de valurile mării din care nu a rămas nici măcar misterul unui mărgăritar. Iubesc întrebările. Ah, pardon, nu iubesc nimic azi. Ciudat.    Te caută lumea. Ştiai?! S-au aşezat la coadă pe stradă, în librării, în biblioteci, în cârciumi infecte, în gară, pe peroane prăfuite,...
Citiți mai multe