Undeva într-o gară...


Zâmbet de copil...
Sfărâmat de-un val îngheţat
Un zâmbet fragil...
Refăcut din cenuşa unui suflet sricat.

Mă evapor în melodii fără ritm
În fumul trenului deja risipit
C-o lacrimă fugară
Undeva  într-o gară
Se aude in surdină un acord ruginit
Îmi simt lacrimile alunecând pe nisip
Udând cu apă sărată o chitară
Îmi imaginez că iar e vară
Deşi n-ar fi prima oară

Nu-s  un om trist,
 ci doar unul pesimist...
şi totuşi continui să risc,
fiindcă totul pare realist.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Definiţie

Un mincinos.

Băiatului cu ochi de cer