Surâs inefabil

Eu cred că tu te uiţi într-o oglindă spartă! Tu nu observi decât frânturi din tine, distorsionate de cioburile fericirii. Nu îţi dai seama că nu eşti tu? Şi totuşi, privind încă o dată, observ că în cioburi chipu-ţi este mai frumos... Nu încerca să lipeşti aceste mici antichităţi de sticlă! Vezi cum eşti tu defapt!  

Am învăţat că viaţa este o continuă întrebare şi trebuie să fii pregătit să îi răspunzi în orice clipă, că nu trebuie să ai regrete, ci să treci peste orice zâmbind. Sincer, nu ştiu ce a reuşit să mă facă să gândesc aşa, pe mine - pesimista convinsă.

Unde-ai plecat aşa pripit ? Cu ce tramvai ai revenit L-acest gest cam zăpăcit? Tu ai uitat că toamna Totu-i-n sens invers? Tramvaiele nu mai opresc! Aha!Te-am prins! Tu m-ai minţit! Şi totuşi unde te-ai pitit? În ce locaş din Univers, Te-ascunzi de-un sfârşit de vers? Tu chiar nu ai înţeles, Că în octombrie toate se opresc din mers? Şi chiar de eşti un mincinos, Te mai aştept... Şi-aceste litere fugare ţi le cos  De parapet, Să nu te pierzi, tu, mincinosule drumeţ !

Un cerşetor privea în gol Prea gânditor Un cerşetor ce-a şi uitat  Că stă pe-asfaltul îngheţat. Un cerşetor ce plin de dor Trimite-un gând multicolor Spre-un trecător cam visător Un gând în zbor. Un cerşetor ce-aşteaptă-n dar Nu un dolar,  Nu vrea să fie milionar El vrea în dar ceva banal: El vrea s-ajungă muzician. Un cerşetor, deşi cam îmbufnat A şi uitat  Că stă pe-asfaltul îngheţat Prea gânditor Privea în gol...

Vă rog scrieţi cu roşu :           Definiţie- Iubirea-i un refren....un refren fredonat în colţ de stradă de un pianist cu degete hoinare pe cărări de şah...oscilând mereu Alb-Negru. Acum notaţi: Ecuaţia veridică a iubirii este încă sub semnul întrebării. Demonstraţi că refrenul acelui pianist are mereu alte versuri, altă rima şi totuşi îl recunoşti oriunde, cântat de oricine.

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ Noapte. Mă simt aşa ameţită şi fericită în acelaşi timp ,încât cred că doar visez sau iar îmi imaginez fiecare paragraf al cărţii de pe etajeră... Simt prea bine bătaia vântului atât de ritmică în toba nopţii. Mi se face frig...strâng mai bine pe mine şalul fluturat în de vântul nemilos, însă tot tremur. Privesc în jur. Nu era nevoie...puteam să stau cu ochii închişi şi tot ghiceam fiecare fir de nisip zdrobit sub tălpile mele. Rostogolirea valurilor îmi aminteşte că totul este efemer...cine ştie de cât timp este zbuciumată marea?...de cât timp se zbate în valuri trecătoare? ...de prea mult timp...şi totuşi o văd mereu aceeaşi: neobosită în mişcarea ei monotonă. nu! greşesc...mişcarea ce PARE atât de monotonă... Eu îi simt diferenţele...îi simt starea...simt fiecare milimetru spartde val. Parcă dintr-o dată EA trece prin mine şi eu trec prin EA...Şi uite aşa DEVIN MAREA...Şi marea rămâne doar cu o carcasă de oase şi carne înzestrată cu ...

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ ＳＨＵＴ　ＵＰ　ＡＮＤ　ＥＮＪＯＹ　ＴＨＥ　ＭＵＳＩＣ！ ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬