Străinului.

Stiu ca-ti va parea ciudat,

Absurd, aiurea, exagerat

Si vei ramane derutat:

dar iubeste-ma!

Stiu ca e copilaresc

Si niciun gest 

Nu ti-a dat de inteles ca te iubesc

Dar iubeste-ma!

Si-ti zic sincer ca nimeni din univers

N-ar ghici ca  te-am ales

Si stiu ca-i doar un vers prostesc

Dar iubeste-ma!

Dar de-ar fi sa spun, 

N-as spune

Niciun nume, 

Nici in glume.

C-ar fi pacat

Sa se fi incheiat neanuntat

Acest joc al nostru minunat

Si-ai spune c-am trisat

Ca la un joc de sah, 

Si-ai fi cam imbufnat

Ca am cedat

Si n-am mai continuat

Si-ai fi mirat

C-am incetat din tachinat

Si-apoi eu ce-as putea sa fac?

Sa ma apuc de cantat?!

Ha, te-am speriat!

Dar sa stii ca n-am uitat

Ca glasul meu nu-i prea inzestrat sau talentat.

Asa ca nu-mi ramane 

Decat sa te privesc

De azi pe maine

Ca nu-ti surade 

Niciun gest

De-al meu anume

Si ca pentru nimic din lume

N-ai putea crede

Ca tu-mi esti drag, straine!

Si pentru tine se zbat in mine

Stoluri de fluturi pline

De-un dor spre tine

Cu unde mult prea fine

Pentru timpanul tau de idiot, straine!

Si stii prea bine

Ca nu-mi sta-n fire

Sa-ti intru-n vine

Printr-o siringa 

De clisee insipide.

Eu sunt eu, a ta straina

Ce in loc sa-ti dea morfina

Iti zice totul printr-o rima

Cam stupida 

Ce-ti este adresata tie,

Unui idiot

Ce din pacate

Este surd si orb de tot.