Ficţune...
Stătea pe o bancă în parc. Primul lucru care mi-a atras atenţia la el a fost privirea sa care contrasta atât de mult cu vârsta. Era un bătrânel....care îşi purta cu mândrie urmele trecerii timpului. Trăsăturile feţei erau armonioase şi trădau tânărul chipeş din trecut. Ochii lui erau scânteietori, ascunşi după nişte sprâncene stufoase care parcă le potenţa albastrul deschis. Buzele-i învineţite şi tremurânde erau înconjurate de o barbă încărunţită, nerasă probabil de câteva zile. Avea un zâmbet aşa plin de toate...care întorcea spatele tuturor amintirilor neplăcute şi scotea la iveală frumuseţea anilor ce-au trecut grăbiţi. Era îmbrăcat, după cum ar fi spus chiar el, “prezentabil”. Purta un pardesiu gri -închis cu o croială militărească, care deşi era destul de ponosit îi dădea un aer respectabil ce te ducea cu gândul la o carieră în armată, sau poate chiar poliţie. În buzunarul acestuia se distingea un pachet de ţigări, care explica poate îngălbenirea vârfuril