Unde-ai plecat aşa pripit ? Cu ce tramvai ai revenit L-acest gest cam zăpăcit? Tu ai uitat că toamna Totu-i-n sens invers? Tramvaiele nu mai opresc! Aha!Te-am prins! Tu m-ai minţit! Şi totuşi unde te-ai pitit? În ce locaş din Univers, Te-ascunzi de-un sfârşit de vers? Tu chiar nu ai înţeles, Că în octombrie toate se opresc din mers? Şi chiar de eşti un mincinos, Te mai aştept... Şi-aceste litere fugare ţi le cos De parapet, Să nu te pierzi, tu, mincinosule drumeţ !
Vă rog scrieţi cu roşu : Definiţie- Iubirea-i un refren....un refren fredonat în colţ de stradă de un pianist cu degete hoinare pe cărări de şah...oscilând mereu Alb-Negru. Acum notaţi: Ecuaţia veridică a iubirii este încă sub semnul întrebării. Demonstraţi că refrenul acelui pianist are mereu alte versuri, altă rima şi totuşi îl recunoşti oriunde, cântat de oricine.
Băiatule cu ochi de cer, De ce-n albastra ta privire Ții universul prizonier Iar tu devii pentru iubire Doar un simplu temnicer? Băiatule cu ochi de cer, Îmi răsucești a mea gândire Și te oferi cu atâta fler Ca-n drumul spre fericire Tu să-mi fii al meu șofer. Băiatule cu ochi de cer, Doar un lucru îți mai cer Aș vrea să-mi dai de știre De vei crede sincer Că mă iubești cu-nsuflețire. Băiatule cu ochi de cer, De ce-n albastra ta privire Ții universul prizonier Iar tu devii pentru iubire Doar un simplu temnicer?
merci ^^
RăspundețiȘtergere