Surâs inefabil

Suflet de primăvară, nu uda florile cu lacrimi sărate! Nu mai crede în cuvinte deşarte! Nu te pierde în mirosul florilor de liliac! Nu strivi puritatea florii de măr cu sângele florii de mac! Suflet trist, nu te îneca în roua dimineţilor! Speră în şoaptele stropilor...pân' la infinit! Nu mai suferi din nimic! Suflet de mai, nu te murdări în falsitate! Nu te împiedica de aparenţe pătate! Suflet udat de ploi trecătoare, Nu te pierde în tablouri banale! Ci şopteşte poeme cordiale! Nu mai răni albastrul cerului cu durerea ta! Simte şi el tăişurile şi începe să plângă asupra ta!

Nu ştiu…nu ştiu cum să încep. Încerc , dar nu pot să uit. Rănile ezitării mele au secat Tot trecutul parcă a îngheţat Nu fi uimit Că nu am plecat Am rămas prinsă în aceeaşi stare Până acum. Mă întrebi “ce faci?” Chiar vrei să ştii? Sau aştepţi răspunsul banal? Mă simt închisă într-un loc gol Îmi aud ecoul gândurilor Acel ecou sterp, fără sens Mi-e frică de sunetul paşilor Zgomotul liniştii mă asurzeşte... Deschid usa: -Nu pleca! M-am răzgândit! P.S. :  << Le papier est plus patient que les hommes.>> (Anne Frank)