Surâs inefabil

Ți-am tatuat pe cerul gurii Zeci de poeme scrise repezit Cu scriul meu inclinat parcă iubirii Dar tu nici măcar nu le-ai simțit. Nici că aveai cerneală-n colțul gurii, Nici că erai defapt un nesimțit. Ți-am scris un vers în pliul pleoapelor, Defapt mai mult am mâzgâlit Pe ele o odă zeilor Ca ei să-ți spună că defapt eu te-am iubit. Și-ntr-o clipire a ochilor Să simți și tu, Că ești un nesimțit. Ți-am scris chiar și-n podul palmelor De-atâta scris s-au înnegrit Precum s-a înroșit rozul obrajilor Când ai aflat cât ești de nesimțit. Îți scriu și aici Îți scriu și azi, și mâine Îți scriu în joacă sau mânie Chiar de-ai rămas un nesimțit.

Băiatule cu ochi de cer, De ce-n albastra ta privire Ții universul prizonier Iar tu devii pentru iubire Doar un simplu temnicer? Băiatule cu ochi de cer, Îmi răsucești a mea gândire Și te oferi cu atâta fler Ca-n drumul spre fericire Tu să-mi fii al meu șofer. Băiatule cu ochi de cer, Doar un lucru îți mai cer Aș vrea să-mi dai de știre De vei crede  sincer Că mă iubești cu-nsuflețire. Băiatule cu ochi de cer, De ce-n albastra ta privire Ții universul prizonier Iar tu devii pentru iubire Doar un simplu temnicer?