Surâs inefabil

Vor fi lumini de-a lungul unei străzi ce curge Vor fi secunde cu miros de liliac Va fi frig şi n-ai să ai ce-mi spune Vor fi amprente de zâmbet îngheţat... Va fi pustiu şi vorbe fără sens Vor fi războaie fără voi Va fi trecut trecutul tot Şi lacrimi spânzurate-n aer făr' de noroc... Va fi o noapte cu cer îngheţat Ancorat de mii de stele Şi de versuri efemere Va fi-ntr-o noapte când tu vei fi uitat deja. 

Mă doare tăcerea din ticăitul ceasului Îmi decolorează amintirea Mi se aude tremurul glasului Sunt doar o firmitură ce-a sfărâmat omenirea Udată de mica picătură a universului Se scurge nisipul clepsidrei, trece vremea... Striveşte-n palme fiecare strop al timpului! Zboară cu fiecare pană a secundei! Iubeşte orice fir de nisip al orei! Îmbrăţişează ziua până se ivesc iar zorii! Altfel rişti să uiţi să cânţi muzica vieţii Rişti să rămâi doar c-o aripă... Să te laşi prins tristeţii Aşa că nu risipi nici o clipă!